Izolarea termică exterioară a blocurilor de locuințe, cunoscută popular sub numele de anvelopare, a devenit o necesitate stringentă în România, nu doar un moft. Având în vedere fondul locativ îmbătrânit, construit majoritar înainte de anii '90, cu standarde energetice scăzute, anveloparea reprezintă cea mai eficientă metodă de a reduce pierderile de căldură, de a scădea facturile la energie și de a crește confortul locativ. Un proiect de anvelopare reușit implică însă mult mai mult decât simpla lipire a unor plăci pe fațadă; el necesită înțelegerea reglementărilor, o alegere informată a materialelor și, mai presus de toate, o execuție meticuloasă.
1. 📜 Cadrul Legal și Reglementările în România
Proiectele de anvelopare la blocurile de locuințe sunt supuse unui set strict de norme și legi, având în vedere impactul lor asupra siguranței structurale, la incendii și asupra esteticii urbane.
A. Autorizația de Construire și Acordul Locatarilor
Conform legislației, anveloparea fațadei blocurilor reprezintă o lucrare de intervenție care modifică aspectul exterior și afectează structura energetică a clădirii. Prin urmare, este necesară obținerea următoarelor:
Acordul Asociației de Proprietari: Este esențial să existe un acord al majorității proprietarilor (de regulă, $50\% + 1$ din numărul total al proprietarilor) care să fie consemnat în procesul verbal al Adunării Generale.
Autorizația de Construire: Aceasta se obține de la primăria de sector/municipiu pe baza unui Proiect Tehnic (PT) întocmit de un proiectant autorizat.
Expertiza Tehnică: În multe cazuri, o expertiză tehnică este necesară pentru a evalua starea actuală a structurii și a se asigura că fațada poate suporta sarcina suplimentară a sistemului termoizolant.
B. Performanța Energetică și Clasa de Reacție la Foc
Legea impune ca, în urma lucrărilor de anvelopare, clădirea să atingă un anumit standard de performanță energetică (certificată prin Certificatul de Performanță Energetică).
Un aspect critic introdus prin reglementările recente (în special Normativul P118/2019 și modificările ulterioare) este cel legat de siguranța la incendiu:
Pentru clădirile înalte (peste 28m) sau cele foarte înalte, se impune adesea utilizarea de materiale cu clasa de reacție la foc A1/A2 (materiale incombustibile), adică vată bazaltică.
Pentru blocurile obișnuite (sub $28\text{ m}$), se poate folosi polistiren, dar numai în anumite condiții și cu obligativitatea realizării de benzi/centuri orizontale din vată bazaltică la nivelul fiecărui planșeu (etalon de $3\text{ m}$), pentru a întârzia propagarea focului pe verticală.
Nerespectarea acestor norme poate duce la amenzi usturătoare și, mai grav, la punerea în pericol a vieții locatarilor.
2. 🧱 Alegerea Materialelor: Polistiren vs. Vată Bazaltică
Alegerea materialului termoizolant este punctul central al deciziei. Ambele materiale au avantaje și dezavantaje semnificative care trebuie cântărite în funcție de buget, înălțimea clădirii și cerințele specifice de izolare.
| Criteriu | Polistiren Expandat (EPS) | Vată Bazaltică (Minerală) |
| Izolare Termică ($\lambda$) | Excelentă ($0.032 - 0.040\text{ W/mK}$) | Foarte bună ($0.034 - 0.040\text{ W/mK}$) |
| Reacție la Foc | E (inflamabil, dar aditivat ignifug) | A1 (incombustibil, rezistent la peste $1000^\circ\text{C}$) |
| Permeabilitate la Vapori | Scăzută (pereții nu "respiră" la fel de bine) | Ridicată (permite vaporilor să iasă din structură) |
| Izolare Fonică | Slabă spre medie | Excelentă (absoarbe foarte bine sunetul) |
| Greutate | Foarte ușor | Mai greu |
| Cost | Mai Mic (cu $30\% - 50\%$ mai ieftin) | Mai Mare |
| Domeniu Utilizare | Clădiri joase/medii (cu benzi de protecție la foc) | Clădiri înalte, zone cu risc ridicat de incendiu |
A. Polistirenul Expandat (EPS)
Polistirenul este alegerea dominantă în România datorită costului redus și a eficienței termice ridicate. Plăcile din EPS trebuie să fie de tip ADE (Adeziv și Diblu) și să aibă o densitate suficientă.
Avantaj: Cel mai bun raport preț/performanță termică.
Dezavantaj: Permeabilitate scăzută la vapori, ceea ce necesită o ventilație interioară bună pentru a preveni condensul și riscul de incendiu (deși aditivat, este combustibil).
B. Vata Bazaltică
Vata bazaltică este fabricată din rocă vulcanică, fiind un material incombustibil (A1). Este alegerea de top pentru siguranță și confort.
Avantaj: Siguranță la incendiu imbatabilă, permite peretelui să "respire" (reduce riscul de mucegai) și oferă o izolare fonică superioară.
Dezavantaj: Costul mai ridicat și greutatea mai mare, ceea ce poate necesita o fundație mai solidă sau o verificare structurală mai amănunțită.
Concluzie: Deși polistirenul este mai ieftin, vată bazaltică este considerată soluția superioară pentru anveloparea blocurilor, oferind un pachet complet de siguranță, izolare termică și fonică, precum și o gestionare mai bună a umidității.
3. 🔩 Importanța Montajului Corect (Execuția)
Chiar și cel mai bun material izolant eșuează dacă montajul este defectuos. Calitatea execuției este, probabil, cel mai important factor în succesul unui proiect de anvelopare pe termen lung.
A. Pregătirea Fațadei
Peretele trebuie să fie curat, uscat și fără urme de grăsime sau praf. Orice tencuială veche care se desprinde trebuie îndepărtată. Se aplică un strat de amorsă (grund), care uniformizează absorbția peretelui și crește aderența adezivului. Nerespectarea acestei etape duce la desprinderea prematură a izolației.
B. Aplicarea Adezivului și Lipirea Plăcilor
Adezivul (mortat adeziv) trebuie aplicat conform metodei "rama și 3-5 turte" (o ramă perimetrală și puncte centrale) pe placa izolantă. Această metodă asigură o acoperire de minimum $40-60\%$ a plăcii cu adeziv și permite aerului să iasă, prevenind formarea de "buzunare" care ar putea duce la fisuri.
Plăcile trebuie montate decalat, în "șah", exact ca zidăria, pentru a se evita formarea de fisuri pe verticală. O atenție deosebită trebuie acordată colțurilor și zonelor din jurul ferestrelor și ușilor, unde se folosesc fâșii suplimentare de armare (plase anti-fisuri).
C. Diblurile (Ancorele Mecanice)
Diblurile asigură fixarea mecanică a plăcilor, preluând sarcinile de vânt și greutatea proprie. Numărul și tipul de dibluri depind de materialul peretelui suport și de înălțimea clădirii.
În general, se folosesc 6 până la 8 dibluri pe metru pătrat.
Diblurile trebuie să aibă o ancorare corectă în structura rezistentă a peretelui (nu doar în tencuiala veche).
Se montează după uscarea adezivului (minimum 24-48 de ore).
D. Stratul de Armare și Finisajul
Peste plăcile izolate se aplică un strat de mortar de șpaclu (adeziv armat) în care se înglobează plasa din fibră de sticlă.
Plasa: Trebuie să fie rezistentă la alcali și să fie înglobată în treimea exterioară a stratului de șpaclu, nu lipită direct pe placă.
Grosimea Stratului: Grosimea totală a stratului de armare trebuie să fie de minimum $3-4\text{ mm}$.
Tencuiala Decorativă: Stratul final (finisajul) poate fi o tencuială decorativă acrilică, silicatică sau siliconică. Tencuielile siliconice sunt cele mai recomandate pentru blocurile expuse, deoarece oferă o rezistență superioară la intemperii, murdărie și dezvoltare de alge.
4. 💰 Programe de Finanțare și Costuri (Contextul Românesc)
Costul total al anvelopării unui bloc de locuințe este semnificativ, variind între 60 și 100 de Euro/m² (cu tot cu schelă, manoperă și TVA), în funcție de materialul izolator ales (vata bazaltică fiind mai scumpă) și de complexitatea fațadei.
Guvernul României, prin diverse programe derulate prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA) sau prin Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), oferă finanțare (în multe cazuri, $100\%$) pentru creșterea eficienței energetice a blocurilor, sub forma de granturi nerambursabile. Asociațiile de Proprietari trebuie să urmărească aceste apeluri de proiecte (ex. PNRR – Componenta C5: Valul Renovării) și să depună documentația necesară, care este adesea complexă și necesită sprijin profesional.
În concluzie, anveloparea termică este un proiect de anvergură care îmbunătățește calitatea vieții și sustenabilitatea clădirilor din România. Succesul său depinde de o planificare riguroasă, de respectarea strictă a normelor de siguranță (inclusiv a celor anti-incendiu) și de alegerea unei echipe de execuție care să aplice corect detaliile tehnice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu